Treceți la conținutul principal

Amintire


Astăzi e o zi specială.Blogul meu împlineşte o săptămână.La o aşa ocazie aş vrea să public un articol la fel de special.Despre cel mai bun prieten al meu,Adi.

L-am cunoscut la puţin timp după ce m-am mutat în cartier.Era vară aşa că eu l-am cunoscut aşa cum l-a lăsat d-zeu.Visul lui era să fie gunoier.Nici până azi nu îmi pot da seama de ce ar fi ales aşa o meserie.Probabil datorită limbajului,ce era mai colorat decât un păun,dar asta nu a fost niciodată o problemă pentru mine.

Primul lucru pe care îl faceam atunci când unul ieşea afară era să îl chemăm pe celălalt.Împreună am spart cauciucurile unui om care nu ne făcuse absolut nimic cu bucăţi mici dintr-un gard,pe care i le-am pus sub roţi iar el nu le-a văzut când a plecat dimineaţă cu maşina,am rupt bucăţi din acelaşi gard pentru a le înfige într-un pom ca să ne putem sui în el,am săpat după râme (era pescat amator),am dat cu pietre într-o uşă de metal la 10 seara,am jucat fotbal în grădina unei sărmane batrânici care ne blestema fiindcă îi distrugeam florile(dar era un stadion aşa de fain grădina aia..)

Ne-a fost vărsată apă în cap deşi nu făcusem nimic.Tot tipul ăla a aruncat cu petarde după noi.Ne-am bătut cu prune coapte,ne-am certat unul cu altul (şi ne ameninţam că nu mai vorbim niciodată).Când am fost la ziua lui şi a primit un joc pe televizor(ce faine erau...)s-a jucat doar el,dar s-a revanşat atunci când am jucat Double Dragon 3,un joc în doi(probabil primul coop game pe care l-am jucat).Am petrecut foarte multe ore căsăpind inamicii şi ajutându-ne unul pe altul.

Impresionaţi fiind de desenele Kids Next Door ne-am făcut şi noi un club al nostru şi aveam planuri mareţe:săpam în grădină pentru că vroiam să ne facem o bază subterană,era prea greu aşa că am încercat intr-un copac.Nu am reuşit nici aşa.Dar am reuşit să ne facem cele mai bune case din cutii de carton,plastic,fier şi orice altceva mai găseam şi având în vedere că eram copii,orice putea deveni o unealtă.

Am făcut şi alte chestii pe care nu mi le pot aminti acuma,dar ele reprezintă cea mai bună perioadă din viaţa mea.Dar la fel ca orice alt lucru frumos s-a terminat atunci când părinţii săi s-au despărţit iar el a plecat cu mama şi sora sa în Spania.Ultima amintire a mea cu el este când s-a urcat în maşină şi se uita la noi.De atunci nu l-am mai văzut niciodată.Unul din marile mele regrete.


Dar nu va fi uitat !