Treceți la conținutul principal

Unde nu-i cap...


Eu sunt bătut in cap.De ce ?Asta urmează să clarific.

Uneori mi-am pus capul la contribuţie prea mult.Iar el nu a fost chiar cel mai câştigat din chestia asta.Dar s-a răzbunat el într-un moment în care pioşenia era mare în mine.Dar povestea asta e pentru altă zi.

Atunci când eram mic cea mai mare pedeapsă pe care o puteam primi era să nu fim lăsaţi să ieşim afară.Astăzi ar fi oribil sa fim lăsaţi fără internet.Tocmai datorită faptului că nu puteam trăi în casă,nimeni şi nimic nu putea să îmi stea in drumul spre întalnirea cu ceilalţi copii.

Asfel încat atunci când am căzut şi m-am rostogolit pe scări lovindu-mă cu capul de fiecare din cele 8 trepte singurul gând din capul meu a fost să ies mai repede pe uşa de la intrarea in bloc,nicidecum să verific dacă  m-am lovit serios.Înca mai am semnul de la scări pe cap.

Fotbalul a fost şi este una din cele mai mari pasiuni ale mele.Dar mi-a dat şi cea mai mare “bătaie”de cap.La propriu.Am descoperit că mingea e rotundă printr-o metodă similară cu descoperirea gravităţii a lui Sir Isaac Newton.Am încercat să stau în picioare pe o minge.Proastă decizie.În secunda urmatoare am făcut cunoştinţa cu suprafaţa solida din jurul meu.Partea proastă e ca am fost inconştient pentru o anumită perioada de timp.Înca nu ştiu cât anume.Dar există şi o parte bună:m-am trezit în braţele unei fete;)Cred că o să mă mai sui pe o minge cât de curând.

O altă lovitură la cap primită are legatură cu fotbalul dar are loc după un meci.Scurtând povestea şi trecând la partea cu lovitura.Am căzut destul de rău deoarece am reuşit sa imi sparg capul în două locuri dar mă pot lauda cu faptul că şi gresia cu care m-am bătut a ieşit spartă.A meritat să petrec 4 ore la Urgenţe pentru a-i demonstra ei ca sunt tare de cap.Doar că a trebuit să iau o pauză de la meciuri o bună perioada de timp.

De asemenea mi-am spart arcada bătându-mă în joacă cu un coleg de clasă cu scaunele din dotare.Sprânceana de la ochiul stâng conţine şi ea semnul unui scaun dar acea amintire nu o am impregnată în memorie.

Cele prezentate mai sus sunt doar o parte din “bataile de cap”avute de-a lungul vieţii.Altele sunt cele când am făcut cunoştinţă cu barele de la diferite tobogane,garduri,copaci sau colţuri de birouri şi bănci.

Deci în concluzie sunt bătut în cap.Cu B mare. :))

Postări populare de pe acest blog

Spiderman Homecoming sau despre Daddy Issues

Am fost si sunt fan Spiderman de cand eram mic, aveam jucarii, postere, haine cu el si ma uitam religios la desenele animate, am vazut toate filmele dinainte si am asteptat cu nerabdare acest film deoarece dupa scenele cu el din Civil War am fost convins ca cei de la Marvel stiu cum sa faca un film in care Spiderman sa fie cel din benzile desenate.

Filmul nu m-a dezamagit, e un film bun. E cel mai bun film Marvel ? Nu. E cel mai bun film cu Spiderman ? Poate. E cam la egalitate cu Spiderman 2. E insa o gura de aer proaspat deoarece nu e un film in care universul, galaxia sau planeta sunt in pericol iar personajul negativ nu vrea sa le distruga. E cel mai bun villain din MCU, la egalitate cu Loki si Wilson Fisk. Michael Keaton ca Adrian Toomes/Vulture e una din cele mai inspirate alegeri si poate si de aceea e unul din cele mai bune personaje negative din Universul Marvel.

Povestea filmului e simpla si la obiect, in fond personajul principal e un super-erou de 15 ani ce inca nu stie e…

Arhanghelul Raul

O sa fiu scurt si la obiect, la fel ca si cartea. Arhanghelul Raul e o carte SF scrisa de Ovidiu Eftimie, scriitor pentru Times New Roman, un site de umor destul de cunoscut. La fel ca si articolele de pe site si aceasta carte este plina de glume si majoritatea sunt foarte bune.

Povestea cartii e simpla, Raul, un tip obisnuit ajunge in iad dar e trimis inapoi pe Pamant pentru a opri Apocalipsa. Lui i se mai alatura un agent SRI, nasii de pe trenuri si alte personaje, unele mai traznite decat altele.

Nu vei privi cu aceasi ochi intarzierile trenurilor si circulatul cu "nasul" dupa ce vei citi cartea. Cartea fiind scurta, la doar 170 de pagini, permite povestii sa fie extrem de concisa si in ciuda numeroaselor elemente introduse se misca intr-un ritm alert tinandu-te in priza.

Am citit cartea in aproximativ doua ore si nici nu am simtit cum a trecut timpul iar datorita concentratiei mari de glume pe pagina am fost constant cu un zambet pe buze. Recomand cartea celor ce vor sa…