sâmbătă, 13 februarie 2016

Stiri pe stramt

1. "Hotelul de Gheata, construit în conditii extreme - temperaturi sub zero grade, vânt de 100 km/h"
Pai altfel nu ar fi Hotelul de Gheata, ar fi Hotelul de Apa.

2. "Apple a brevetat o noua tehnologie "fara atingere", care ar putea fi implementata la iPhone 7"
Am ajuns de la butoane la touch-screen acum trecem la "please don't touch-screen".

3. "Posta Româna creste tariful pentru trimiterea de colete postale interne"
Prea multa lume folosea Posta Romana, trebuie descurajati.

4. "Dragnea: Iau în calcul demisia din Parlament cu o zi înainte de finalul mandatului, nu vreau pensie"
Dar nu mai bine isi da demisia cu mai multe zile inainte ? Gen...maine.

5. "Fostul senator PSD Cătălin Voicu a fost eliberat condiţionat după ce a scris şase cărţi"
Toti cei care au scris carti sa fie eliberati au citit vreodata atatea ?

vineri, 12 februarie 2016

Deadpool Review


De curand am realizat care e treaba cu "breaking the fourth wall". Eram familiar cu termenul si ce inseamna el in mod practic dar nu stiam de ce ii zice cum ii zice. Cum am inteles eu treaba cu spargerea peretelui: gandeste-te la orice film sau serial la care te uiti. Gandeste-te cati pereti ai incaperii vezi in imagine. Raspunsul e maxim 3. Niciodata nu o sa vezi 4. Pentru ca acolo unde ar trebui sa fie al patrulea perete e camera de filmat. Pentru actori, sau ma rog, pentru personajele interpretate de ei camera nu exista, acolo se afla un perete cu adevarat. Insa exista anumite personaje ce "vad" ca defapt nu e nici un perete si astfel se adreseaza direct camerei si indirect celui ce se uita la film/serial.

Deadpool e un astfel de personaj. Asa a fost dintotdeauna, de la prima aparitie in benzile desenate cand a fost creat ca o parodie a lui Deathstroke (Deadpool/Deathstroke, Wade Wilson/Slade Wilson) un anti-erou apartinand marii rivale, DC Comics. In timp ce Deathstroke se lupta cu Batman sau mai des cu Tinerii Titani, Deadpool al nostru face nazbatii alaturi de cei din X-Men si mai ales alaturi de Cable si Wolverine.

Dupa ce au gafat-o rau de tot cu portretizarea lui Deadpool in X-Men Origins:Wolverine cei de la Fox au reusit totusi sa dreaga busuiocul (cred ca asta e expresia) si sa ne ofere un film excelent in care parca au scos totul direct de pe paginile benzilor desenate, de la costum la sarcasmul lui Deadpool si mai ales la momentele cand Pool al nostru ni se adreseaza direct noua, celor ce il urmarim.

Nu vreau sa spun prea multe lucruri de film pentru ca nu vreau sa stric nici un moment din poveste, e un film ce chiar merita vazut fara sa iti zica cineva o gluma sau o anumita faza din film. Tot ce vreau sa spun e ca desi povestea e destul de cliseica, e spusa intr-un asa mod incat nici nu vei realiza cand au trecut doua ore si se aprind luminile in sala.

Filmul are rating R, sau mai romaneste spus are 18+ si asta il va face sa nu aiba incasari la fel de mari precum un Avengers, Man of Steel sau X-Men si tocmai de aceea trebuie sa mergi sa il vezi la cinema, ca sa aratam celor de la Fox ca exista public si pentru asa ceva si ca nu toate filmele trebuie facute sa placa tuturor, de la sugar la pensionar. Inca imi pare rau ca tot din cauza ratingului Dredd nu a fost un succes financiar si nu a primit o continuare dar se pare ca Deadpool o duce mai bine din moment ce au aparut stiri cum ca studioul deja a dat unda verde unui sequel. Fuck yeah !

Ca mentiuni speciale as vrea sa aplaud performanta lui Ryan Reynolds, se vede ca a pus suflet in acest film, de asemenea Morena Baccarin s-a potrivit de minune atat cu el cat si cu tonul filmului iar la ea nu ai cum sa nu te uiti cu placere. De asemenea in film apar si Colossus si Negasonic Teenage Warhead, ei doi reprezentand legatura dintre franciza X-Men si Deadpool, astfel ei exista in acelasi univers si cine stie ce fel de personaje va mai imprumuta Deadpool pe viitor sau de ce nu chiar invers, sa il vedem pe Deadpool intr-un film X-men (desi ma indoiesc). Ah si sa nu uit, Stan Lee are poate cel mai bun cameo al lui intr-un film de pana acum.

Nota: 10+

luni, 8 februarie 2016

Mass Effect 1 Review


Tu esti Shepard. Esti singura speranta a omenirii. Daca nu ai mai auzit de povestea asta pana acum inseamna ca nu ai jucat nici un alt joc sau vazut vreun film. Acum, desi povestea e cliseica pana in maduva oaselor nu am putut sa nu joc un RPG atat de laudat atat de gameri cat si presa de specialitate.

Un alt motiv pentru care am vrut sa joc Mass Effect e faptul ca pe alocuri se inspira din trilogia Fundatia, de Isaac Asimov si ca fan al scriiturii sale nu am putut rata un asemenea joc.

Dupa cum spuneam, povestea e destul de cliseica, tu esti Shepard, un soldat pamantean ales sa devina Spectru, adica un fel de James Bond interspatial ce nu raspunde decat in fata unui consiliu. Totul bine si frumos pentru al nostru oier (Shepard/Shepherd, get it ?)dar fix in misiunea importanta in care isi arata calitatile totul merge prost pentru el. Si de aici urmeaza o poveste demna de Hollywood in care eroul nostru dovedeste tuturor ca defapt se pregateste o conspiratie uriasa pentru a elimina viata din galaxie si isi castiga respectul tuturor.

Desi Mass Effect e un RPG in adn eu nu am simtit asta pentru ca l-am abordat mai mult ca pe un shooter/adventure game. Adica atunci cand eram pe nava si trebuia sa discut cu camarazii jucam la fel ca The Walking Dead, in sensul ca mergeam sa vorbesc cu fiecare in parte si sa ii mangai pe crestet in timp ce le spun ca au facut o treaba buna, dar mai mult am vorbit cu Liara pentru ca...motive. Apoi au existat secventele de actiune in care ma comportam ca in Call of Duty: daca misca, trage dupa el ! Cu exceptia bataliei finale si a inca vreo alte doua, in majoritatea cazurilor nu am prea profitat de elementele de Rpg si anume de ordine date coechipierilor ceea ce arata ca Mass Effect, desi un RPG, a fost facut in asa fel incat sa poata fi jucat si de un jucator ce nu e prea experimentat in astfel de jocuri si astfel au permis ca firul narativ sa fie mai important decat orice altceva si nu au lasat ca un skill tree de exemplu sa fie prioritat in fata povestii. Desi sunt sigur ca pe un nivel mult mai mare de dificultate as fi murit la fiecare 10 secunde, dar asta e alta poveste.

Grafic jocul arata meh, adica nici prea bine nici prea rau. Se vede ca are o varsta dar cel mai rau lucru e ca nu am putut folosi gamepad-ul in joc desi jocul a fost portat de pe Xbox iar controlul Mako-ului, vehicului de teren al lui Shepard, e absolut odios folosind un mouse si tastatura.

In concluzie, Mass Effect e un joc bun, cu o poveste desi cliseica suficient de bine realizata sa te tina in priza si l-as recomanda atat unui avid fan al rpg-urilor cat si unuia care vrea sa fie el salvatorul universului.

Nota:8/10

sâmbătă, 6 februarie 2016

Stiri pe stramt

1. "Taylor Swift va dezvolta propria aplicaţie de jocuri pe telefoane mobile"
Cine ar fi zis ca ea are si talent de programatoare ?

2. "Edward Iordănescu: „Regret că am lăsat jucătorii la naţională”
Dar tata a zis ca nu am voie la televizor daca nu ii dau jucatorii.

3. "Parlamentul ar putea adopta o declaraţie cu solicitări pe tema protecţiei copiilor din străinătate"
Parlamentul nu e in stare sa ii protejeze pe cei din tara, dar macar are planuri mari.

4. "Organizatorii "Our Body": Expoziţia de cadavre şi organe explică vizitatorilor cum să se îngrijească"
Pentru ca nu se stie niciodata unde se ascunde urmatorul donator.

5. "Elevii care au împlinit vârsta de 14 ani să decidă singuri în privinţa orei de religie"
In mod logic si normal la orice materie cu adevarat obligatorie parintii ar trebui sa tina cont de dorinta copiilor si sa nu trebuiasca o lege pentru asa ceva.

marți, 2 februarie 2016

Destramarea trupei Bambi, cauzata de doi ochi caprui - Conspiratii muzicale

Tuturor ne place muzica, nu-i asa ? Nu-i asa ? Bun, deci ne place muzica, dar stim ce se ascunde in spatele unor versuri aparent inocente ? Eu stiu, iar voi....voi sunteti pe cale sa aflati. Exemplul de azi va fi o melodie clasica numita "Doi Ochi Caprui" ce pare a fi inocenta si despre o dragoste adolescentina, dar adevarul e mult mai oribil de atat.

Melodia incepe frumos: "Iubeam si eu candva doi ochi caprui" ceea ce ne spune lucrul cel mai important. Una din surorile din trupa Bambi a iubit doi ochi caprui. Totul pare inocent pana aici, dar adevarul urmeaza sa fie dezvaluit. "

"Plangeam cand nu-i vedeam de dorul lui". Aici melodia incepe sa isi dea arama pe fata. Versul ne spune ca una din surori plangea de dorul lui - al ochiului !!! Doar unul. Cu putina cercetare descoperim ca exista o boala ce se preteaza exact la ceea ce descrie melodia - strabismul. (Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp). Fiind oameni inteligenti facem legatura si realizam ca Amandoua (!!!) surori iubesc acelasi baiat, unul care sufera de strabism !

Insa nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, va voi demonstra cu fapte, sau ma rog, versuri: "Mai exista o fata ce-l placea/Pe care o credeam prietena mea". Ce poate fi mai explicit ? Aici fata ne spune destul de clar cine ii este rivala. Fratii sunt primii prieteni pe care ii ai, astfel incat ea isi arata dezamagirea fata de faptul ca cea pe care o credea prietena ei, insasi sora ei e cea care o tradeaza.

Totusi, surorile nu isi poarta pica una alteia deoarece ele realizeaza ca ochii caprui fura inima oricui. Dar asta nu e singurul lucru pe care ochii caprui il fac. Cu o simpla cautare pe Google descoperim ca posesorii de ochi caprui "Sunt romantici, uneori devin confuzi pentru ca nu mai reusesc sa desluseasca realitatea se fantezie" si ce fantezie e mai mare decat dragostea cu doua surori in acelasi timp ?

Apoi insa cand una dintre surori incearca sa treaca peste si se indragosteste din nou se teme in continuare de umbra surorii ei: "Sper sa nu mai existe o alta fata/Sa se intample iar ca altadata". Totusi ele pastreaza aparentele si incerca sa arate publicului ca au luat-o de la inceput lansand un album numit "Albumul Nou".

Dar sentimentele si resentimentele au ramas ascunse in sufletul fetelor "Plangeam cand ii vedeam impreuna/Plangeam cand ii vedeam tinandu-se de mana" si dupa 15 ani de plans ele s-au saturat si au decis sa incheie atat proiectul trupei Bambi dar cat si relatia de familie ! Dar oare au renuntat la baiatul cu ochi caprui sau el e tinut in lanturi, intr-o pivnita plina cu butoaie cu vin fredonand melodia despre el ? Doar timpul va putea sa ne ofere raspunsul.

Dormiti linistiti oameni buni, eu sunt aici sa cercetez si sa va arat ADEVARUL ADEVARAT 100% ! Acum va las sa ascultati melodia, stiind tragedia ce sta in spatele ei.


luni, 1 februarie 2016

Mark of the Ninja Review


Jocurile bazate pe stealth sunt preferatele mele si nimic nu poate fi mai silentios si letal decat un ninja.

Mark of the Ninja e un joc stealth cu perspectiva 2D in care tu esti un ninja ce face parte dintr-un clan ce se foloseste de un tip special de vopsea pentru a-si tatua membrii, vopsea ce le ofera anumite avantaje, cum ar fi posibilitatea de a vedea prin pereti, prin furtuni de nisip, posibilitatea de a te misca extrem de repede si extrem de silentios.

Povestea jocului are loc in Japonia, si spune povestea unui ninja ce apartine clanului Hisomu ce tocmai isi primeste tatuajele si este trimis de maestrul sau sa il elimine pe liderul unei grupari militare ce incearca sa omoare clanul. Pare simpla dar are anumite intorsaturi de situatie ce te vor face sa joci in continuare, incercand sa afli ce se intampla in continuare.

Gameplay-ul e destul de simplu in teorie, fiind un mediu 2D sunt extrem de putin de locuri in care poti sa te ascunzi astfel incat jocul te face sa gandesti inainte de a pasi din ascunzatoarea in care esti si sa incerci sa gasesti ruta cat mai putin riscanta, fara a te trezi cu paznici pe capul tau si cu gloante zburand dupa tine.

Ca orice alt ninja ce se respecta ai la dispozitie un arsenal destul de bogat, de la sageti normale la sageti otravitoare,fumigene si preferata mea..cutia de carton, in cel mai pur stil Metal Gear. Insa anumite gadgeturi trebuie sa le folosesti cu atentie, deoarece ele produc sunet insa pe ecran ai un indicator ce iti arata daca sunetul va fi auzit de inamici si poti folosi asta in avantajul tau prin a-i atrage in locuri ascunse si a le pune capat zilelor.

Cutscene-urile sunt create intr-un stil de desene animate, total diferit de joc dar ce i se potriveste absolut perfect, din punctul acesta de vedere jocul mi-a adus aminte de Mirror's Edge, un alt joc in care video-urile dintre nivele sunt create intr-un alt mod decat jocul principal.

Vizual, jocul arata foarte bine, jocul de lumini si umbre e realizat foarte frumos si placut ochiului si in combinatie cu sunetul se imbina perfect pentru a crea o atmosfera tensionata dar placuta astfel incat nu vei simti cand au trecut orele.

In concluzie Mark of the Ninja e un joc bun, recomandabil oricui ii place sa se furiseze fara a fi detectat dar si jucatorilor mai casual deorece este suficient de iertator incat sa fie o experienta placuta si pentru cei care nu au rabdarea necesara sa petreaca ore intregi studiind rutele inamicilor.

Nota: 8/10